În ultimii ani, publicul, profesioniştii şi angajaţii administraţiilor publice au devenit din ce în ce mai conştienţi de problema proprietăţilor vacante, identificând pe parcurs cea mai importantă provocare a dezvoltării urbane în contemporaneitate: folosirea eficientă a resurselor existente, întemeiată pe iniţiative urbane comunitare şi fondul construit existent.

Pentru a lua în calcul ca oportunitate perioada intermediară dintre momentul în care o proprietate devine vacantă şi cel al instaurării noii funcţiuni, arhitecţii, urbaniştii, operatorii culturali şi activiştii urbani au inventat termenul de „utilizare temporară” şi au elaborat cadrul teoretic, uneltele şi metodologia aferente acestuia. Mai mult, ca răspuns la criticile aduse pe baza limitării temporale şi gentrificării, aceste grupuri au generat şi noi mecanisme financiare şi modele economice pentru a stabiliza re-utilizarea pe termen lung de către comunităţi a spaţiilor vacante. Aceste procese au început să se desfăşoare exact în momentul în care lipsa resurselor financiare a obligat guvernele şi municipalităţile să re-interpreteze infrastructura pe care o deţin şi să o re-activeze prin implicarea unor funcţiuni şi actori noi. Utilizarea temporară şi re-utilizarea adaptivă pe termen lung acordă întâietate intervenţiilor de scară mică, adesea temporare, generate de comunităţi în dauna proiectelor ample de dezvoltare, răspunzând în acest fel nevoilor comunităţilor locale şi nu intereselor generate de investiţii speculative.

Expoziţia Oraşul Adaptiv oferă o introducere în logica utilizării temporare şi a re-utilizării adaptive, introducând în dezbatere întrebările fundamentale care stau la baza acesteia dar şi condiţiile organizaţionale, economice, legale şi arhitecturale ale re-utilizării spaţiilor vacante.

Curator: Levente Polyák
Co-curator: Júlia Oravecz
Design: Ádám Albert
Texte: Levente Polyák, Júlia Oravecz, Ágnes Deigner, Dániel Kovács
Expoziţie realizată de KÉK – Centrul Maghiar de Arhitectură Contemporană